Dute, du te sau du-te? Când îi spui unei persoane să plece ori să meargă undeva, scrii „du-te”, cu cratimă: „Du-te acasă”. Formele „dute” și „du te”, folosite pentru același îndemn, nu respectă scrierea normată.

Cratima are un rol clar: unește forma verbală „du” cu pronumele reflexiv „te”. Nu este un semn pus la întâmplare și nu se înlocuiește cu un spațiu.

De ce „du-te” are cratimă?

Expresia vine de la verbul reflexiv „a se duce”. La imperativ afirmativ, persoana a doua singular, pronumele „te” stă după verb: „du-te”. DOOM 3, redat în dexonline, indică explicit forma afirmativă „du-te”.

• Du-te la intrare și așteaptă-mă.
• Du-te mai devreme dacă ai terminat.
• Du-te să vezi despre ce este vorba.

În toate exemplele vorbești direct cu o singură persoană. Dacă ai scris „dute” într-un mesaj, corectura este să adaugi cratima între „du” și „te”.

Cum se scrie la negativ?

Forma negativă nu păstrează aceeași ordine a cuvintelor. Spui „nu te duce”, nu „nu du-te”: „Nu te duce acolo fără să anunți”. Pronumele trece înaintea verbului, iar expresia se scrie în cuvinte separate.

Compară perechea „Du-te acum!” cu „Nu te duce acum!”. Sensul de îndemn rămâne, dar structura gramaticală se schimbă între afirmativ și negativ. Acesta este un motiv pentru care simpla adăugare a lui „nu” înaintea formei afirmative nu funcționează.

Ce formă folosești pentru mai multe persoane?

Când te adresezi unui grup sau politicos unei persoane, poți spune „duceți-vă”: „Duceți-vă la recepție”. Este altă formă de imperativ, tot cu pronumele legat prin cratimă. Pentru o singură persoană, rămâne „du-te”.

În conversațiile rapide, cratima se poate omite din grabă. Înainte să trimiți mesajul, verifică dacă după „du” urmează pronumele „te”. Dacă da, leagă-le cu cratimă.

Pe scurt: „Du-te!” la afirmativ și „Nu te duce!” la negativ. „Dute” și „du te” nu sunt scrierile potrivite pentru îndemnul afirmativ.